Cetatea dacica Costesti-Blidaru

de Nania Constantinescu

Semeata, impunatoare si cu un iz masculin (pe care tarziu l-am indentificat si am putut sa-l articulez), Cetatea Costesti-Blidaru din Hunedoara este cetatea dacilor cu caracterul cel mai militar.

Detalii mai precise despre traseu in curand.

Drumetia spre Blidaru este un traseu usor ca si dificultate si, uimitor in orice anotimp –  datorita \”Padurii Fermecate\” ce se intinde la baza cetatii.

Este escavata in intregime si poate cea mai bine intretinuta cetate din zona Regia.

Blidaru nu are sanctuare (spre deosebire de Costesti-Cetatuie sau Sarmizegetusa Regia) si a fost construita in doua mari etape: prima – inaintea razboiului din 101-102, iar a doua – 105-106 inainte de razboiul final, fortificarea fiind facuta mai alert datorita situatiei.

Inaintea celebrelor razboaie 101-102 si 105-106, cetatea a fost un fel de scoala militara. Mai mult, unele surse sustin ca aici dacii ar fi ascuns tezaurul Daciei. Ceea ce ar suna logic pentru ca, fiind buni strategi militari, era prea evident sa-l ascunda un pic mai sus, in Sarmizegetusa Regia de ex.

Traseul

Dar, pana sa ajungem la cetate, hai sa strabatem in cuvinte un unic traseu din lume – prin Padurea Fermecata.

Stiu, suna ciudat poate, dar hai sa vezi…

Cauta marcajul traseului pe copaci. O tii in sus dupa marcaj si dupa mersul fiecaruia sau  placerea de a “casca ochii”, iti va lua intre 1h,15 minute si 1h, 45 minute.

De jos, de unde se bifurca drumurile spre Blidaru sau Costesti Cetatuie, alege-o pe prima si mergi rabdator pret de 5-10 minute. In liniste.

Incepi sa simti ca intri intr-o poveste fabuloasa si imaginatia ta incepe sa-si faca de cap. Ce copaci interesanti iti zici, ia uite in stanga, ia uite in dreapta…

Daca ti-ai dat drumul imaginatiei incepi sa te simti ori o femeie daca, ori un razboinic dac, ori privitor venit din alt secol…

Dar ceva e cert – iesi din secolul nostru si intri in altul.

Incepi sa observi copacii intortocheati si expresivi, le dai tracoale, ii inconjuri de jur-imprejur, parca fiecare din ei are sa iti spuna un secret, ori sa-ti povesteasca un crampei istoric ori sa-ti transmita un mesaj.

Eu personal, i-am botezat deja pe unii dintre ei (citeste aici

http://www.traditionalromanesc.ro/articol/turism/drumetii/cetatea-blidaru-si-padurea-fermecata_582.html, in articolul de acum 5 ani).

“Curiosul”, “Urlatorul”, \”Trei frati””, “Copacul-romb” si toti “verii si verisoarele lor” ce impreuna formeaza aceasta fabuloasa familie.

Dupa 6 ani de cand i-am cunoscut, simt ca iubesc aceasta familie-verde, acest oras-asezare-tainica, cu povesti secrete de sute si poate chiar 2000 de ani.

Daca te asezi in dreptul unuia din copaci, daca te reazemi de el, sau daca te asezi pe vreo dantela de radacini iesite din pamant si… “uiti putin de tine si de timp”, poate o sa “afli vreo poveste veche”, un mesaj :).

Probabil asa se explica si ca multi care viziteaza locurile acestea par ca au luat-o un pic razna… 😉

Mergi tacut, nu vorbi, ca sa simti mai bine natura, inainteaza in padure si afunda-te in atmosfera. Savureaz-o pana ajungi la cetate, pentru ca acolo vei intra deja in alta atmosfera. 🙂

Si lumina, ah, lumina! Lumina din padurea Blidaru e speciala indiferent de ora. La fiecare ora, datorita unghiului din care cade, iti releveaza o expresie mai puternica pe unul din copaci, sau pe o carare, sau intr-o poienita.

Sper ca ti-am facut destula pofta deja, pentru ca Blidaru se simte, de fiecare, in parte.

Si mai stiu ca, pe aceasta padure, mai greu o vei uita.

Dupa cam o ora de mers – esti sus deja si incepi sa te-ntrebi unde e cetatea 🙂 — te vei intalni cu o poienita.

Mergi, ca mai e putin.

Sus, la cetate

La capatul poienitei se vad zidurile cetatii, si incepi sa simti un iz de solemnitate.

Eu una, acest sentiment solemn l-am avut mai mult la Blidaru, desi ma asteptam sa-l am la Sarmizegetusa Regia mai degraba… din ce povesti auzisem.

[L-am mai avut si la Capalna si la Fetele Albe, dar un respect amestecat cu alte sentimente].

Vei simti poate si tu, ca mult respect vrea sa ti iasa din piept… 🙂

Ingrijitorii cetatii, oameni ai zonei, au aranjat niste scarite de lemn, sa nu alunecam la vale.

Poarta principala. 

Zidurile de calcar cu murus dacicus, ce-ti dau bucurie ca-s intretinute cel mai bine.

Si stai si incerci sa intelegi cum le-au facut domne\’? Cum taiau piatra?! Cum o fasonau?! Cum o transportau din cariere?!

Poate ca vei simti respect pentru un lucru atat de bine facut, ce-l putem vedea, uite …  – si dupa 2000 de ani!

Mergi pe langa ziduri si descopera individual cum si unde aveau camerele, depozitul de grane, lasa-ti imaginatia in voie.

Cauta si vezi si unde-s turnurile de aparare.

Sau, daca vrei altceva, simte odihna si pacea locului.

Pacea unica ca esti cocotat sus, si admiri peisajul si vaile.

Si daca ai o harta la tine iti poti imagina cum isi gandeau strategia dacii, poti identifica unde este Costesti-Cetatuie si Sarmizegetusa-Regia.

Si binenteles, cat de bine este pozitionata Blidaru.

Ai cel putin 3 optiuni, pe care ti le ofera Blidaru. 🙂

Si apoi, desfa-ti bagajul si merindele ce le ai luat de jos din sat, branza, rosiile, pita inca calduta, salamul sau carnatii si pune de un ospat la umbra copacului mare, din capat stanga. Cel de langa cisterna. Este o masa de lemn acolo pentru pranz facuta.

Este in capatul celalalt al cetatii de cum intri, cum mergi, in “coltul\” din stanga.

Si dupa masa si odihna, ia-o inapoi prin padure, sa vezi ce lumina are la apus.

Fotografii preluate cu acordul autorilor.

Vezi si galeria de fotografii ale lui Cosmin Danilă, ce a după o documentare de 3 ani de zile, fotografiat intreg patrimoniul nostru din care face parte si Costesti-Blidaru, ce diferit se colorează și toamna târzie dar și iarna.